Banalitatea fericirii.

Toţi ajungem să regretăm câte ceva..şi uneori amintirile încep să capete forme,o vezi ca pe o siluetă înaltă puţin ştearsă umblând lent. Vezi cum picioarele ei subţiri iţi atinge covorul Chipul ei e o proiecţie a perfecţiunii . O priveşti cu admiraţie cum se îndepărtează
cu paşi uşori luând cu ea fericirea lăsându-te în urmă ca un ban afundat în fântână,
dar încă o priveşti cum se pierde-n culori. Şi gândul că o vei revedea iaraşi te face fericit.